Blogul lui Vlădutz

Gânduri de-ale mele şi idei care o să schimbe lumea într-o zi ...

... it's about how hard you can get hit!

Acest articol tinde a se referi la "peripeţiile" mele din ultima lună.

În sfârşit am terminat şi eu facultatea. Începând cu luna iunie am reînceput căutările pentru a-mi începe cu adevărat cariera. Nu consider prea relevante experienţele verilor trecute, cu practici de specialitate şi cu job-ul avut part time vara trecută în vânzări. Mi-am dat seama de vreo doi ani de ceea ce vreau să fac în viaţă, iar din iunie o prioritate a mea e să-mi găsesc un post în acest domeniu.

Şi totuşi ... am avut şansa de a fi selectat pentru teste pe un post ce implica abilităţi în domeniul în care am terminat, IT şi cunoştinţe de Marketing online, pe care le aveam din ultimii doi ani ... Aşadar am fost la Bucureşti la nişte teste de matematică şi engleză. M-am descurcat relativ ok zic eu, cu matematica, neavând probleme niciodată. Am făcut cel puţin 20 din 25 probleme bine, iar la engleză, grilele perfect, ceea ce era poate subiectiv şi interpretabil, fiind evaluarea eseului despre un produs la modă, numit iPhone :)

Mai apoi mi-am susţinut proiectul de diplomă, devenind inginer în domeniul Calculatoarelor, specializarea Tehnologia Informaţiei. Aici au intervenit legile lui Murphy, proiectul meu "crăpând" de-a dreptul înainte de a face demonstraţia pe marginea sa :) Astfel că dupa ce l-am prezentat, a trebuit să fac o pauză să-mi remediez (din) defecte. Nici o problemă, comisia înţelegătoare, nota finală bună!

Chestiile mai interesante au venit pe urmă, precum răspunsul de la Bucureşti. Eram sigur că au existat matematicieni mai desăvârşiţi ca mine şi poate experţi lingvistici englezi care s-au descurcat mai ok şi s-au şi calificat mai departe.

Când credeam că există cineva care chiar aranjează lucrurile (poate de acolo de Sus), la două ore după răspunsul de la Bucureşti, primesc un mail pe o reţea "profesională de socializare" despre un post pe domeniul meu prioritar de interes. Zic, super, uite că e ceva şi pentru mine. Dau curs ofertei. Luni am avut interviul telefonic, mi se spune că mă calific pentru lista scurtă de candidaţi şi sunt invitat într-un orăşel nu foarte îndepărtat la interviul final. Bun, nu dau înapoi. Marţi am avut interviul final, super uşor pentru mine, deoarece erau chestiuni cunoscute, în care mai lucrasem şi ştiam cum să le abordez. Plec însă cu puţin gust amar de la interviu, deoarece intervievatorii au considerat nepotrivită o întrebare de a mea, care nu, nu se lega de salariu, aşa cum poate va aşteptaţi :) Însă plec de la interviu cu speranţe reale, doar ei îmi făcuseră oferta.

Partea şi mai "faină" e că miercuri aştept ca prostu' răspunsul lor, de dimineaţa de la 9 până la 6 pm. Nici o problemă, zic, dacă am avut concurenţi, durează mai mult alegerea din partea lor. Joi dimineaţă ioc mail de la ei, mă gândeam să le scriu. Le-am scris, ca să mă ia cu vrăjeli în reply, cum că acei candidaţi care avuseseră de trecut de un centru de evaluare luni, au fost mult mai potriviţi profilului căutat. Cât de clişeic! Cum să-mi spui că acei candidaţi foarte potriviţi au fost puşi pe lista scurtă, acea listă scurtă pe care eu mă aflam de luni, calificat după interviul telefonic? Hmm, foarte dubios. Nu e prima firmă de care e mult mai mult marketing-ul decât seriozitatea. Nu e prima firmă care încearcă să facă OVERSELLING pentru postul oferit.

Cum să-mi faci ofertă, să pari că mă vrei şi când mă întorc de la 150 km de la interviu, când caut pe google, să aflu că exact în aceeaşi dată, tu firmă serioasă pui postul acela pe net? Ah, am auzit că ar fi obligate de lege să posteze pe un loc public şi vizibil anunţurile, la fel ca la AJOFM, iar ele le publică abia după ce s-au ocupat posturile, pentru ca statul să nu-şi trimită ploconitorii incompetenţi la interviuri.

Eu unul sunt oleacă dezamăgit de angajatorii români, de majoritatea lor. Din păcate situaţia la noi în ţară stă în felul următor: Poţi muri cu diploma în mână, cu experienţă, dacă nu cunoşti pe cine trebuie în multe firme. Ai relaţii, ai făcut "networking" cândva cu cine trebuia, s-ar putea să te procopseşti cu un post bun într-o firmă. Nu ai relaţii? S-ar putea să trebuiască să mergi ca operator într-una din multinaţionale sud-est-asiatice, în schimburi, să stai in picioare, să faci ore suplimentare multe, să-ţi neglijezi familia, prietenii, iar angajatorul să tragă de tine, sau "să te bată ca pe hoţii de cai".

Astfel că, eu m-am decis: Nu mă doboară "eşecuri" de genul ăsta, ci doar mă întăresc. Îmi confirmă că avem un sistem tâmpit în ţară ... Însă nu avem ce face, până nu punem mână de la mână, să schimbăm sistemul şi mentalitatea generală, că aici nu te descurci decât dacă ai pile, că doar aşa a fost în ultimii 70 de ani, since 2nd world war. Aşa că, m-am gândit să mai îmi caut de lucru în următoarea lună, cu acelaşi efort susţinut, să dau 110% din mine la fiecare interviu şi să mă pregătesc pentru fiecare dintre ele. Apoi dacă nu îmi găsesc am mai multe variante. Mă fac antreprenor şi intru şi în politică, pentru a-mi obţine susţinere pentru idei, sau ... cu părere de rău pentru România, ţara pe care o iubesc, o s-o părăsesc vreo 10 ani.

Şi în final un video care să motiveze alţi tineri aflaţi în situaţia mea ...

Cam atât !